30 Sep 2010
Vreau sa traiesc! Cu trecutul pe care l-am lasat in urma intr-o goana dupa cel mai inalt sine al meu.
Ma incearca o pofta nebuna de a gusta viata printre listele de asteptare , visuri si compromisuri.
Ma hranesc cu expresiile sufletului meu, cu muzica de calitate si un pahar de vin rosu in noaptea tarzie departe de gustul temerilor trecute si singuratatii apasatoare. Am ajuns la un punct in viata mea cand orele petrecute cu mine sunt cea mai mare comoara pe care o pot avea.
Sa fie oare maturitate sau doar o etapa a acestei calatorii surprinzatoare pe care o numim viata?
Am invatat sa fac diferenta intre pasiuni de moment si sentimentul care dureaza, am invatat sa nu ma mai sabotez si sa imi hranesc sufletul si trupul cu respect si iubire pura.
Oare e vorba de sincronicitate sau e doar rezultatul calatoriei pe care am parcurs-o in ultimii ani?
Vine o vreme cand toate stereotipurile si retetele de fericire pe care le-ai incercat ca venind de la profesionisti in domeniu nu-si mai fac efectul si singura alternativa este sa-ti asculti vocea interioara care iti sopteste sa pleci la drum alaturi de ea.
Incercam sa definim de atatea ori si sa gasim explicatii pentru ceea ce traim, ca uneori asteptand ca ceata sa se ridice uitam sa traim.
E mare lucru sa poti spune: Te iubesc viata, si sa iti dai seama ca miturile care iti dicteaza ca viata si dragostea trebuie sa fie un foc de artificii nu sunt decat seminte ale mintii noastre.
E minunat sa te deschizi lumii, experientelor sa faci un pas si sa ai puterea sa-ti provoci singura fluturasii de care ai nevoie fara teama ca necunoscutul nu-ti va aduce de fiecare data un final fericit.
Sa te accepti ca fiind…
Etichete:clipe de ezitare si temere, dragostea trebuie sa fie un foc de artificii, pasiuni de moment, Personalitatea, retetele de fericire, sentiment, Visurile, vocea interioara30 Sep 2010
Incep sa traiesc cu intrebari, inca din copilarie in cautarea spre cunoasterea de sine imi pun intrebari pentru a ma conecta cu mine insami si cu ceilalti.
Pe masura ce inaintez in aceasta calatorie, analiza devine mai profunda, nu ma mai bazez pe ce spun cei care sunt in jurul meu si imi construiesc propriul sistem de ghidare prin viata.
Modelele din jurul meu, sabloanele, catalogarile ma formeaza!
Caut un echilbru si deseori nu stiu ce directie sa urmez pentru a obtine ceea ce imi doresc, pentru a-mi indeplini obiectivele si pentru a descoperi ‘’pasarea albastra a fericirii’’. Imi pun adesea intrebari despre iubire, fericire…
Ma intriga cum lumea evolueaza, cum societatile se schimba, cum rolurile si diferentele de gen, de personalitate dau nastere diferitelor perceptii asupra vietii.
De ce nu ai viata pe care ti-o doresti?
Ce anume iti controleaza alegerile si emotiile?
Ma uit in jurul meu , ma uit la latura mea feminina si continui sa cresc si sa ma descopar pe zi ce trece.
Totodata ma uit la tine, ma uit la durerea pe care o experimentezi si ma intreb daca stii cine esti, daca stii ce vrei de la viata si care e definitia ta pentru fericire, iubire.
Probleme pe care le intalnesti in fiecare zi si nu faci nimic sa le rezolvi, starea de confort in care traiesti,starile negative cu care iti petreci timpul in fiecare zi.
Lacrimi, insatisfactie, furie, deprimare, si tot felul de experimente esuate.
Ce e mai trist ca acum ai acces la informatie, ca acum ai libertatea de a alege si totusi nu o faci.
Continui sa te sabotezi, continui sa traiesti deplorabil si mediocru .
Daca singurul pas spre schimbare tine de redirectionarea alegerilor pe care le faci, nu pot sa concep ca traiesti la fel, facand…
Etichete:‘’pasarea albastra a fericirii’’, cunoasterea de sine, deprimare, deprimata, Despre alegeri si emotii, Fericirea si iubirea, furie, insatisfactie, Lacrimi, Oamenii deprimati tind sa fie mereu deprimati, oamenii fericiti tind sa fie mereu fericiti