Bugetul Uniunii Europene pentru anul 2011

28 Oct 2010

Imbunatatirea situatiei tinerilor, redresarea economica si cercetarea ar trebui sa fie prioritatile bugetului UE pentru anul viitor, potrivit Parlamentului European, fiind astfel prima institutie UE care a adoptat o pozitie referitoare la bugetul 2011.

Deputatii au subliniat necesitatea revizuirii bugetului UE multianual si au reiterat solicitarea de a fi mai mult implicati in procesul de creare a Serviciului european de actiune externa (SEAE).

Tinand seama de rolul important pe care tineretul va trebui sa il joace in procesul de redresare, in urma actualei crize economice si financiare, acestia ar trebui sa fie sprijiniti mai ales in gasirea unui prim loc de munca. Printre masurile propuse de deputati se afla promovarea studierii limbilor straine precum si a, accesului tinerilor la primul loc de munca, intitulat „Erasmus – primul loc de munca”. In cadrul dezbaterii, aceasta prioritate pentru politica de tineret, a primit sprijinul comisarului european, Janusz Lewandowski.

Redresarea economica si agricultura. Pentru a contribui la redresarea economica, UE va trebui sa ofere mai multe finantari pentru cercetare si inovare, in special pentru “tehnologiile verzi”, precum si pentru proiecte pilot, care vizeaza IMM-urile din zonele rurale. Procedura bugetara pentru 2011 este prima in care Parlamentul poate co-decide alaturi de Consiliu, asupra intregului buget, inclusiv agricultura. Cu referire la agricultura, deputatii subliniaza importanta “mentinerii unei agriculturi competitive si capabile sa faca fata noilor provocari de mediu, post-Copenhaga”.

Influenta asupra SEAE. Pentru crearea Serviciului european de actiune externa (SEAE), Parlamentul va face uz de procedura bugetara pentru a se asigura ca va obtine dreptul de control democratic asupra noului Serviciu extern. In rezolutie, se subliniaza ca “in temeiul tratatului si in conformitate cu intentia comuna de a spori implicarea PE in configurarea si gestionarea relatiilor externe ale UE, (PE) isi va exercita pe deplin functia de control asupra bugetului si de control bugetar asupra…

Francul elvetian, tot mai greu

7 Oct 2010

Sfarsitul lunii august le-a adus imprumutatilor in franci elvetieni o veste foarte proasta. Moneda a ajuns sa valoreze 3,35 lei, fata de vara anului 2007, cand era doar 1,9 lei. Un calcul simplu ne spune ca o persoana care a luat atunci un credit ipotecar de 40.000 franci are de rambursat acum 64.000 franci.

Procentual, aprecierea este de 60%. Vestea buna pentru sistemul bancar romanesc consta in faptul ca, din totalul creditelor acordate, doar 5% sunt in franci elvetieni, conform datelor BNR. In cifre absolute, numarul persoanelor care au optat pentru aceasta moneda este de 150.000. Asta in ciuda euforiei pe care moneda elvetiana a creat-o la mijlocul anilor 2000, cand dobanzile foarte atractive i-au determinat pe multi romani sa contracteze un credit in aceasta moneda.

Paradoxal, intarirea francului – proces care ar putea continua, de altfel, in urmatorul deceniu – nu este un motiv de amaraciune doar pentru romanii care au contractat credite in aceasta moneda, ci si elvetienii au de suferit, pentru ca un franc puternic face ca bunurile lor sa fie mai scumpe pentru zona euro (Germania isi poate permite sa absoarba aceasta apreciere, dar din pacate nu este cazul si altor state).

Un franc mai putenic poate aduce cu sine, scaderea vanzarilor si a profiturilor companiilor, pe de o parte, si cresterea somajului, pe de alta parte. Motiv pentru care Banca Centrala a facut, inca de anul trecut, interventii repetate pe piata financiara, pentru a tempera aceasta crestere.

Pana la urma, singurii castigatori din aceasta poveste sunt speculatorii de pe piata valutara, care se refugiaza in moneda tarii care si-a facut din sanatatea sistemului bancar un brand national.

Sursa: Revista Forbes Romania nr. 40/2010

Majorarea TVA-ului s-a dovedit a fi inutila

7 Oct 2010

Disperarea care i-a cuprins pe guvernanti, in dorinta de a aduce mai multi bani la bugetul de stat, pare sa nu fi avut efectul scontat. In luna iunie, fostul ministru al finantelor, Sebastian Vladescu, estima ca majorarea TVA de la 19% la 24% ar putea aduce pana la sfarsitul anului incasari suplimentare la bugetul de stat de 3.5 – 4 miliarde lei.

Estimarile nerealiste de atunci, sunt acum imposibil de atins, in conditiile in care, in ultimele doua luni, veniturile din TVA au urcat cu doar 400 milioane lei. De la 3.2 miliarde lei in iunie, incasarile din TVA au crescut in luna august la 3.6 miliarde lei. “Este evident ca s-au incasat mai multi bani din TVA”, spune Matei Paun, managing partner la firma de consultanta pentru fuziuni si achizitii BAC Investment.

Insa, surplusul genarat de cresterea TVA a fost inghitit de diminuarea veniturilor din alte taxe si impozite. De exemplu, incasarile provenite din impozitul pe venit si salarii au fost in luna august de 1.33 miliarde lei, cu peste 15% mai mici decat in luna iunie. Reducerile salariale din sectorul bugetar si-au lasat amprenta in nivelul celorlalte venituri bugetare. Iar asta se vede cel mai bine in cifre. In luna august, Fiscul a incasat din taxe si impozite 11.11 miliarde lei, cu peste 114 milioane lei mai putin decat in luna iunie, cand inca nu se majorase TVA-ul. Vazuta initial ca o solutie de crestere a veniturilor la buget, masura a avut efect de bumerang asupra consumului populatiei.

“Suprapusa peste reducerea veniturilor din sectorul bugetar, aceasta a influentat negativ, vanzarile companiilor si, automat, incasarile de TVA”, explica Lucian Anghel, economistul-sef al Bancii Comerciale Romane (BCR).

Tocmai de aceea, ideal era ca statul sa se uite mai intai la cheltuieli si abia apoi la venituri. “In ultimii ani, s-a…

Cum se calculeaza PIB-ul?

22 Sep 2010

Produsul intern brut (PIB) este un indicator macroeconomic care reflecta suma valorii de piata a tuturor marfurilor si serviciilor destinate consumului final, produse in toate ramurile economiei, in interiorul unei tari in decurs de un an. Acesta se poate calcula si la nivelul unei regiuni sau localitati.

Metode de calcul a PIB-ului:

1. Metoda calculului originar – PIB-ul se calculeaza scazand valoarea materialelor folosite in productie din valoarea productiei brute. Adaugand acestui calcul taxele de import si cele de productie si scazand subventiile se obtine Produsul Intern Brut.

2. Metoda calcularii PIB-ului in functie de intrebuintare – PIB-ul este suma cheltuielilor pentru consum a gospodariilor private si a organizatiilor private non-profit, a cheltuielilor brute pentru investitii, a cheltuielilor statului, a investitiilor in scopul depozitarii, a castigurilor din export, din care se scad cheltuielile pentru importuri.

PIB = Consum + Investitii + Exporturi – Importuri

Economistii (pornind de la Keynes) au impartit termenul de consum general in doua parti: consumul privat si cheltuielile sectorului public.

Consumul privat este o preocupare centrala a economiei bunastarii. Investitiile private si subdiviziunile comerciale ale economiei sunt directionate ultimativ inspre cresterea pe termen lung a consumului privat.

Consumul sectorului public poate fi considerat exogen, spre deosebire de consumul privat care este endogen, astfel, diferite niveluri ale consumului sectorului public pot fi considerate ca facand parte din amplul domeniu al macroeconomei.

Tinand cont de aceste aspecte, PIB-ul poate fi calculat astfel:

PIB = Consum privat + Consumul statului + Investitii + Exporturi nete – Importuri = Exporturi – Importuri

Componentele PIB:

Consumul privat – este cea mai mare componenta a PIB, reprezentand cheltuielile gospodariilor in economie. Aceste cheltuieli pot fi clasificate in: bunuri durabile, bunuri perisabile si servicii, de exemplu hrana,…

Ce este de fapt, somajul?

22 Sep 2010

Somajul este termenul folosit in cazul lipsei locurilor de munca pentru fortele apte si calificate corespunzator pentru munca. Acest fenomen este caracterizat prin faptul ca o parte din populatie este in cautarea unui loc de munca. Cand aceasta situatie ia proportii apar probleme economice serioase in cadrul regiunii sau statului respectiv, prin cresterea cheltuielilor sociale de intretinere a somerilor.

Specialistii in acest domeniu, considera ca exista doua tipuri de somaj:

• somajul voluntar: este acel tip de somaj care descrie situatia in care oameni apti de munca nu doresc sa lucreze deoarece, acestia detin suficiente resurse materiale;
• somajul involuntar: descrie situatia in care oameni apti de munca doresc sa se angajeze, dar nu gasesc locuri de munca disponibile. Acest tip de somaj este cel care ridica probleme sociale, fiind singura forma acceptata pentru plata indemnizatiei de somaj.

Somajul involuntar reprezinta un efect secundar negativ al legislatiei muncii, care creeaza bariere la intrarea pe piata muncii a cererii de forta de munca, ce are drept consecinta aparitia unui excedent de oferta de forta de munca (somajul involuntar).

Bariere care impiedica intalnirea dintre cerere si oferta pe piata muncii:

Salariul minim impus reprezinta o limita inferioara a salariului impusa prin legislatie. Impiedica intrarea pe piata a locurilor de munca pentru oamenii care sunt dispusi sa lucreze sub aceasta limita, obligandu-i sa ramana someri. Cresterea salariului real minim impus peste cel mai mic pret al ofertei, are ca efect cresterea somajului.

Limitarea numarului de angajatori. Cu cateva exceptii, legislatia muncii nu permite persoanelor fizice sa devina angajatori, fiind o bariera pe piata muncii prin faptul ca sunt blocate o multitudine de locuri de munca, ce ar fi intrat in competitie directa cu cele oferite de societatile comerciale, cu efecte pozitive asupra somerilor si salariatilor.

Obligativitatea contributiilor la asigurarile sociale. Accesul pe piata…

Politica economica

2 Aug 2010

Politica economica se refera la actiunile pe care guvernul le ia pentru a schimba economia unui oras, unui stat sau a unei natiuni. Este de obicei compusa din numeroase masuri, prin care guvernul urmareste sa influenteze economia. Exista 3 masuri obisnuite prin care guvernul incearca sa influenteze economia: bugetul – cunoscuta ca masura de alocare, masura de stabilizare si masura de distributie. Chiar daca cele 3 masuri sunt intotdeauna luate prin colaborare, influenta lor se poate schimba de la un guvern la altul, de la un secol la altul.

Masura de alocare se refera la cat anume din bugetul de stat va fi alocat pentru realizarea unor anumite proiecte. De exemplu, guvernul ar putea decide, ca o masura de politica economica, sa investeasca mai multi bani in dezvoltarea armatei sau a sanatatii. Alocand fonduri spicuite din taxe permite deasemenea guvernului sa creeze locuri noi de munca sau locuri publice. Un guvern nu trebuie neaparat sa cheltuie mai multi bani ca masura de alocare, poate de exemplu, sa creasca salarul minim pe economie.

Guvernul poate sa foloseasca masura de stabilizare pentru a stabiliza economia statului prin controlul ratelor dobanzilor si a inflatiei, si prin cresterea ocuparii fortei de munca la maxim. Cand bugetul este deficitar, guvernul trebuie sa stabilizeze economia, acest lucru realizandu-se de obicei prin control monetar. Guvernul poate sa reduca ratele dobanzilor in incercarea de a pastra rata ocuparii fortei de munca si salarul minim pe economie la un nivel ridicat, pentru ca de regula cand dobanzile sunt ridicate, economia merge prost, somajul este in crestere si salarul minim pe economie devine o povara.

Masura de distributie a unei politici economice de stat se refera la nivelurile diferite de impozitare si povara economica pe care fiecare nivel economic trebuie sa o suporte. Cresterea saraciei si impozitarea profitului, de exemplu,…

Politica economica pentru oameni

2 Aug 2010

In ultimii 20 de ani, a crescut interesul in cercetarea de varf a asa numitului ”comportamentul economic”. In comportamentul economic, creaturile de genul robot specifice teoriilor economice sunt inlocuite cu fiinte umane.

In analiza economica standard a pietei ipotecare, ipoteza care functioneaza este ca cei care se imprumuta sunt capabili sa isi aleaga o ipoteca care se potriveste cel mai bine cu circumstantele financiare ale lor.

Aceasta presupunere poate ca era rezonabila pe vremuri cand aproape orice ipoteca avea o rata fixa pe 30 de ani.

Pe piata ipotecara de azi, cu rate variabile, penalitati de plata si multe altele, chiar si economistii intampina probleme in stabilirea ipotecii potrivite. Nu ajuta nici faptul ca exista pe piata cativa brokeri insistenti care sunt platiti in functie de profitabilitatea imprumutului.

Multi datornici care au acum probleme au facut alegeri gresite si s-au imprumutat mai mult decat isi permit. Alti datori au fost doar speculativi si au sperat ca preturile caselor sa creasca in continuare. Politicile economice menite sa ii ajute pe cei care au probleme ar trebui sa fie targetate catre prima categorie, nu catre a doua.

Din punctul de vedere al comportantului economic, doua politici economice se potrivesc acestei duble sustineri. In primul rand, ar trebui sa se ofere ajutor acelor proprietari care au fost pacaliti sa isi ia imprumuturi proaste. S-a propus mai multe astfel de solutii in Congresul American, in care guvernul ar oferi garantii firmelor de imprumuti celor care ar fi de acord sa rescrie imprumuturile cu probleme.

Criticii unui astfel de plan sustin ca multi ar profita de aceasta solutie pentru a scapa de ipotecile care si le-au facut cu buna stiinta. Dar daca programul se limiteaza doar la proprietarii de case, efectul advers ar fi limitat. Stabilizarea pietei imobiliare este un obiectiv legitim al…

Istoria economiei politice

2 Aug 2010

Economia politica era initial stiinta care studia productia, vanzarea si cumpararea, si relatiile lor cu legislatia, vamile si guvernul. La sfarsitul secolului nouasprezece, termenul de “economie politica” a fost inlocuit cu termenul general de “economie” si era folosit in special de cei care doreaua sa defineasca economia mai degraba folosind bazele matematice, decat relatiile structurale dintre productie si consum. Astazi, termenul se refera la o abordare interdisciplinara care se refera la metodele economice folosite in teoriile politice sau viceversa, fiind studiata ca o disciplina in unele colegii si universitati.

Economia politica este un subiect vechi de cercetare intelectuala, dar o disciplina relativ noua. Analiza economiei politice, definita ca relatia dintre stat si piata, atat in termeni practici cat si ca o filosofie morala, a fost descoperita inca din timpul filozofilor greci ca Platon si Aristotel. Aceasta stiinta s-a dezvoltat intre secolele 16 si 18 in cadrul scolii mercanteliste, care promova o implicare puternica a statului in economie. Cartile economistului scotian Sir James Steward (a cui “Introducere in principiile economiei politice” din anul 1767 este considerata prima carte sistematica in engleza despre economie) si politicile lui Jean Baptiste Colbert, au rezumat mercantilismul in teorie, respectiv in practica.

Economia politica a devenit o disciplina de sine statatoare la mijlocul secolului al 18-lea, ca o reactie la mercantilism, cand filosofii scotieni Adam Smith si David Hume, precum si economistul francez Fracois Quesnay au inceput sa abordeze aceasta stinta in termeni sistematici. Au luat aboradrea seculara, refuzand se explice distributia bogatiei si a puterii ca fiind vointa lui Dumnezeu si au apelat la factori politici, economici, tehnologici, naturali si sociali si interactiunea complexa dintre aceastea. Intradevar, lucrarea lui Adama Smith “Avutia natiunilor, cercetarea asupra naturii si cauzele ei” care este considerata prima lucrarea despre economia politica, combina in titlu scopul initial al economiei politice…

Economia si economia politica

2 Aug 2010

Relatia dintre economia politica si disciplina contemporana, economia, este in mod particular interesanta, in principiu datorita faptului ca ambele discipline sustin ca ar fi descendentii ideilor lui Smith, Hume si John Stuard Mill. Intrucat economia politica, care isi are radacinile in filosofia morala, a fost inca de la inceput in special un domeniu normativ de studiu, economia a cautat sa fie obiectiva. Intradevar, sub influenta lui Marshall, economistii s-au straduit sa faca disciplina lor ca fizica lui Isaac Newton: formala, precisa, eleganta si ca o fundatie a unei interprinderi intelectuale largi. O data cu publicarea lucrarii lui Paul Samuelson “Fundamentele Analizei Economice”, prin introducerea uneltelor matematice in studierea economiei, distinctia dintre cele doua disciplina a fost completa.

Diferenta dintre economie si economia politica poate fi ilustrata prin diferitele abordari ale problemelor legate de comertul international. De exemplu, analiza economica a tarifului, se focuseaza pe impactul pe care tariful il are asupra folosirii eficiente a resurselor limitate in anumite conditii ale pietei, inclusiv competitia perfecta (cativa furnizori mici), monopol (un singur furnizor), monopson (un singur cumparator) si oligopol (putini furnizori). Un alt punct de vedere se refera la efectul direct al tarifului in ceea ce priveste alegerile economice si pietele conexe. O astfel de metodologie este in general matematica si se bazeaza pe supozitia : comportamentul unui actor economic este rational si urmareste maximizarea beneficiilor sale.

In contrast cu analiza economica pura a politicilor tarifare, analiza economica politica urmareste presiunea si interesele sociale, politice si economice care afecteaza politicile tarifare si cum aceste presiuni influenteaza procesul politic, luand in considerare o gama larga de prioritati sociale, conditiile negocierilor internationale, strategiile de dezvoltare si perspectivele filozofice. In particular, analiza economiei politice poate lua in calcul politicile tarifele ca strategie de influentare a cresterii economice nationale. Chiar daca economia politica este saraca in…

Ce este macroeconomia?

1 Aug 2010

Auzim mereu in jurul nostru vehiculindu-se expresia „macroeconomie”. Ce semnifica de fapt? De ce in conjunctura zilei de azi intotdeauna expresia „macroeconomie” este legata de explicatiile care ni se dau in ceea ce priveste situatia de „criza” in care ne aflam?

De ce asociem Guvernul Romaniei acestui termen? Dar partidele politice?
Daca luam definitia dupa dex-ul limbii romane aflam ca macroeconomia este o „ramură a științei economiei care studiază relațiile economice la nivelul ansamblului economiei naționale” .
Deci, macroeconomia este un domeniu al stiintelor economice.
Macroeconomia este de fapt statul si rolul pe care acesta il are in intregul context economic.

Spre deosebire de microeconomie, macroeconomia lucrează cu mărimi agregate si cercetează comportamentul economiei în general, cum ar fi:

• produsul national
• venitul national
• investitii totale
• gradul de ocupare al forţei de muncă
• rata inflatiei
• oscilaţiile conjuncturale

Macroeconomia încearcă să găsească explicaţii pentru aceste oscilaţii, să găsească factorii de control relevanţi şi să stabilească dependenţele acestora.
La nivel guvernamental , se incearca modificarea marimilor care sunt semnificative prin modificari ale impozitelor, a dobanzilor sau a cererilor statului in scopuri bine definite, cum ar fi stabilitatea nivelurilor preturilor, cresterea gradului de ocupare a fortei de munca precum si cresterea economica.

Astfel macroeconomia studiază modul in care se comporta economia .
In macroeconomie exista o gama larga de oportunitati si de dificultati cu care se confrunta economia in ansamblu.

Privite la nivel macroeconomic,activităţile economice trec prin stări succesive de:

• creştere
• dezvoltare
• stagnare
• criza

Pentru o analiza macroeconomica a economiei,economiştii studiază si compara anumiţii indicatori .
In baza acestor indicatori starea macroeconomica curenta a unei naţiuni poate fi destul de complet descrisa de :

• nivelul si rata creşterii producţiei totale si per persoana
• gradul de ocupare a forţei de munca:rata şomajului,rata inflaţiei, rata dobânzii

…

Ce se intimpla la nivelul macroeconomiei azi?

1 Aug 2010

Se asteapta publicarea normelor metodologice de aplicare a Ordonantei de urgenta pentru modificarea si completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal si alte masuri financiar-fiscale, elaborate de catre Ministerul Finantelor Publice .
Termenul legal de publicare este depasit…Si ce daca? Doar discutam la nivel de macroeconomie , acolo unde totul este posibil…

Preambulul OUG 58/2010 care suna cam asa: “intrucit nivelul veniturilor bugetare a fost profund afectat de criza economica si financiara,pentru realizarea unui echilibru intre nivelul veniturilor si cel al cheltuielilor, corelat cu obiectivele macroeconomice,datorita necesitatii implimentarii unor masuri de largire a bazei de impozitare, precum si de majorarea unor impozite in domeiul impozitelor directe si in domeniul impozitelor si taxelor locale, avind in vedere necesitatea eliminarii, cit mai urgent posibil, a incompatibilitatii legislatiei nationale privind recuperarea pierderilor realizate prin sediile permanente din strainatate ale persoanelor juridice romane cu dispozitiile art.49 din Tratatul privind functionarea Uniunii Europene, pentru evitarea declansarii procedurii de infringement, tinind seama de faptul ca nepromovarea prezentului act normativ ar avea drept consecinte negative cresterea deficitului bugetar …” Nu lasa loc de interpretari . Nu e nici un dubiu…

Cine s-ar fi gindit oare ca o ordonanta de o asa insemnatate va fi asa de greu de aplicat in practica…
Nimic clar, nimic coerent , obosesti citind-o…Oare citi sunt cei pentru care totul e clar de la prima citire? Oare citi vom fi cei care vom obosi cu punerea ei in aplicare?

Din toata nebunia asta, un lucru este din ce in ce mai clar!Toti cei care ne vor verifica, reconsidera, sanctiona … vor fi bine pregatiti si …ce e cel mai important, vor fi chiar odihniti.