• Acasa
  • Economie
  • Piete
  • Firme
  • Tech
  • Modele
  • Legislatie
  • Life&Style
  • Turism
  • Forum
  • Contact
  • Harta
  • Afaceri
  • Macroeconomie
  • Management
  • Marketing
  • Microeconomie

Plan de afaceri, primul pas catre o afacere de succes

22 Feb 2012

Toate aceste etape care vor urma sunt absolut necesare in alcatuirea unui plan de afaceri.

Omiterea oricareia din ele poate crea situatii neplacute. Cu cat planul de afaceri este mai bine structurat cu atat rata de succes si profiturile sunt mai mari.

Cu siguranta v-ati gandit la asta

Inainte de a incepe insiruirea principalelor etape in alcatuirea unui plan de afaceri as vrea sa stati putin si sa va ganditi care au fost primele cuvinte care v-au trecut prin cap atunci cand ati avut o idee de afacere. Sunt sigur ca pentru cei mai multi dintre noi primele cuvinte  care au dus la  declansarea unei idei de afacere au fost: vreau sa vand produsul “x” din care am sa fac “y” bani.

Calculand suma de bani obtinuta din vanzarea produsului observam ca in mintea noastra se aprinde automat un bec si incepem sa ne gandim cum am putea realiza efectiv, acest lucru. De aici  incepe partea complicata.

Toti putem reusii!

Cei mai multi dintre noi nu stiu cum sa dezvolte ideea, cedeaza  si ajung sa lucreze pentru altii care au reusit sa o dezvolte si mai important, au si aplicat-o. Nu ne-am nascut atotstiutori si de aceea nu este nici o rusine sa ne informam si sa aflam cum putem pune in practica acea idee de afacere. Sa aflam
daca ea chiar functioneaza si intr-un final sa obtinem profit si sa ne indeplinim obiectivele.

Important este sa incepi

Inceperea alcatuirii unui plan de afaceri este o etapa initiala foarte importanta. Primul lucru pe care trebuie sa-l facem atunci cand alcatuim acest plan de afaceri este sa stabilim foarte clar carui tip de consumator ii este destinat acel produs (ex: persoanelor cu varsta cuprinsa intre 30-50 ani, doar barbatilor, doar femeilor etc.).

Dupa ce…

Anul 2011 = taxe mai mari si caderea leului

28 Oct 2010

Daca in 2011, Romania nu va avea o crestere economica de 1-2%, Guvernul ar putea fi nevoit sa taie si mai mult din buget si sa creasca din nou impozitele, pentru a se incadra in tinta de deficit bugetar de 4,4% din PIB impusa de FMI.

Guvernul sau BNR ar putea apela la noi taieri sau majorari de taxe si impozite, respectiv la deprecierea leului sau la cresterea inflatiei. Motivul: Guvernul Boc se bazeaza, in respectarea tintei de deficit bugetar de anul viitor pe faptul ca, economia locala va creste cu 1-2% din PIB.

In cazul in care acest lucru nu se va intampla, Executivul ar putea apela fie la majorari de impozite, fie la noi taieri. Semnalul de alarma a fost tras de Lucian Croitoru, consilierul guvernatorului BNR Mugur Isarescu.

“Anul 2011 va fi un an foarte dificil din punct de vedere fiscal. Nu cred ca PIB-ul va fi foarte mult modificat, fata de anul acesta. Ascensiunea (deficitului bugetar, n.n.) catre 4,4% din PIB in 2011 este bazata pe o crestere economica. Nu cred ca se va produce. Va fi o deraiere”, a declarat Croitoru cu ocazia unui seminar economic.

In cazul in care PIB nu va creste, Executivul va fi obligat, pentru a nu pune in pericol acordul cu FMI, CE si Banca Mondiala, fie sa stranga mai multi bani in vistierie, fie sa cheltuiasca mai putin. Mai sunt insa si alte variante. In loc ca, Guvernul sa taie din bugete, BNR ar putea sa “lase leul din brate”, respectiv sa permita deprecierea lui, dupa cum sustine analistul economic Ilie Serbanescu.

“Interventia consilierului guvernatorului nu este intamplatoare. Domnul Isarescu a reusit, cu dibacia pe care si-a dovedit-o in ultimii 20 de ani, sa plaseze totul pe capul Guvernului. Pentru BNR nu exista decat restructurare fiscala, bugetara, adica problema…

Etichete:crestere economica, deficit bugetar, impozite, taxe, taxe si impozite 2011

“Radiografia” bugetului Romaniei pentru anul 2010

28 Oct 2010

Conform datelor provizorii, executia bugetului general consolidat pe primele opt luni ale anului s-a incheiat cu un deficit de 20,9 miliarde lei, reprezentand 4,09% din PIB.

Ritmul de crestere lunara a deficitului, inregistrat in cursul lunii august, s-a redus la 0,2% din PIB fata de 0,3% cat s-a inregistrat in luna iunie si 0,4% in luna iulie.

Veniturile incasate la bugetul general consolidat au fost in suma de 106,2 miliarde lei, cu 2,9% mai mult, in valori nominale, fata de realizarile perioadei corespunzatoare din anul precedent.

Incasarile au crescut in principal la veniturile din taxa pe valoare adaugata, cu 4,5% fata de aceeasi perioada din anul precedent si la accize unde incasarile sunt mai mari cu 11,7% la nivelul bugetului general consolidat.

Veniturile din TVA au fost mai mari cu 829 milioane lei (+29,5%) fata de media pe primele sapte luni ale anului, ca urmare a majorarii cotei de la 19% la 24% si respectiv cu 1.254,9 milioane lei fata de perioada similara din anul precedent.

Incasarile din TVA pentru operatiuni interne in luna august 2010 fata de august 2009, neinfluentate de rambursarile de TVA au crescut cu 25%, procentul fiind foarte aproape de cresterea cotei de impozitare de la 19% la 24%.

Veniturile din accize au crescut ca urmare a majorarii nivelului de accizare aplicat de la 1 ianuarie 2010, a cursului mediu lei/EURO luat in calcul la plata accizelor pentru anul 2010, precum si a cresterii cuantumului accizei la unele produse.

Se mentin decalaje importante la impozitul pe profit (-2,0%), impozitul pe venit (-5,1%) precum si la contributii de asigurari sociale (-5,7%).

Au crescut, de asemenea, incasarile din venituri nefiscale cu 2.231,8 milioane lei, precum si sumele restituite de Comisia Europeana in contul platilor efectuate pentru proiecte cu finantare europeana cu 1.162,7 mil. Lei.

Veniturile din capital au…

Etichete:buget, bugetul general consolidat, bugetul romaniei, bugetul romaniei pe 2010, veniturile la bugetul statului

Bugetul Uniunii Europene pentru anul 2011

28 Oct 2010

Imbunatatirea situatiei tinerilor, redresarea economica si cercetarea ar trebui sa fie prioritatile bugetului UE pentru anul viitor, potrivit Parlamentului European, fiind astfel prima institutie UE care a adoptat o pozitie referitoare la bugetul 2011.

Deputatii au subliniat necesitatea revizuirii bugetului UE multianual si au reiterat solicitarea de a fi mai mult implicati in procesul de creare a Serviciului european de actiune externa (SEAE).

Tinand seama de rolul important pe care tineretul va trebui sa il joace in procesul de redresare, in urma actualei crize economice si financiare, acestia ar trebui sa fie sprijiniti mai ales in gasirea unui prim loc de munca. Printre masurile propuse de deputati se afla promovarea studierii limbilor straine precum si a, accesului tinerilor la primul loc de munca, intitulat „Erasmus – primul loc de munca”. In cadrul dezbaterii, aceasta prioritate pentru politica de tineret, a primit sprijinul comisarului european, Janusz Lewandowski.

Redresarea economica si agricultura. Pentru a contribui la redresarea economica, UE va trebui sa ofere mai multe finantari pentru cercetare si inovare, in special pentru “tehnologiile verzi”, precum si pentru proiecte pilot, care vizeaza IMM-urile din zonele rurale. Procedura bugetara pentru 2011 este prima in care Parlamentul poate co-decide alaturi de Consiliu, asupra intregului buget, inclusiv agricultura. Cu referire la agricultura, deputatii subliniaza importanta “mentinerii unei agriculturi competitive si capabile sa faca fata noilor provocari de mediu, post-Copenhaga”.

Influenta asupra SEAE. Pentru crearea Serviciului european de actiune externa (SEAE), Parlamentul va face uz de procedura bugetara pentru a se asigura ca va obtine dreptul de control democratic asupra noului Serviciu extern. In rezolutie, se subliniaza ca “in temeiul tratatului si in conformitate cu intentia comuna de a spori implicarea PE in configurarea si gestionarea relatiilor externe ale UE, (PE) isi va exercita pe deplin functia de control asupra bugetului si de control bugetar asupra…

Etichete:bugetul uniunii europene, programul erasmus, redresare economica, uniunea europeana

Costul marginal, explicat pe intelesul tuturor

28 Oct 2010

Costul marginal exprima cat de mult se modifica costurile, atunci cand productia unui bun creste. Aceasta valoare poate fi, bineinteles, chiar negativa. Costurile marginale intersecteaza costurile medii intotdeauna in punctul de minim al acestora. Acest lucru este in relatie cu faptul ca tangenta functiei costurilor si dreapta care porneste din origine si se aplica functiei costurilor, au aceeasi inclinatie.

De aici reiese: costurile medii, sunt in acest punct egale cu, costurile marginale, C’(x). In cazul costurilor marginale descrescatoare, punctul de intersectie al celor doua curbe se afla in punctul de maxim al costurilor medii.

In cazul concurentei perfecte, pretul este fixat astfel incat sa fie egal cu costurile marginale, pentru a obtine un profit maxim.

In cazul unui monopol normal exista o arie, unde costurile marginale crescatoare intersecteaza curba descrescatoare a vanzarilor. In acest punct de intersectie se afla combinatia intre cantitatea oferita si pretul obtinut care maximizeaza castigul total al monopolistului. Acest pret este, “ceteris paribus”, mai mare decat pretul fixat de cei care adapteaza cantitatea, iar cantitatea oferita mai mica decat in cazul concurentei perfecte.

In cazul unui “monopol natural” costurile medii scad in functie de cantitate. In acest caz nu exista un punct de intersectie intre costurile marginale si costurile medii, deoarece costurile marginale se afla intotdeauna sub costurile medii. De aceea, un astfel de monopolist nu poate sa-si acopere costurile, cu costurile marginale, ci trebuie sa fixeze cel putin un pret egal cu costurile medii. Doar atunci cand, costurile marginale depasesc costurile medii, pretul poate egala costurile marginale, pentru a putea fi acoperite toate costurile.

In cazul in care costurile marginale sunt mai mari decat costurile medii, fara costuri fixe, este atins pragul minim de rentabilitate. Daca o intreprindere produce sub pragul minim de rentabilitate,…

Etichete:ce este costul marginal, costul marginal, costuri, cum se calculeaza costul marginal, Microeconomie

Costul produsului si costul perioadei

28 Oct 2010

Discutate in raport de modul de decontare sau imputare, cheltuielile se diferentiaza in costul produsului si costul perioadei.

Costul produsului cuprinde toate cheltuielile asociate si decontate unui obiect de calculatie identificat printr-un produs, lucrare sau serviciu. Pe aceasta cale cheltuielile angajate pot fi imobilizate, stocate sau repartizate pe mai multe exercitii.

Costul perioadei cuprinde toate cheltuielile recunoscute de rezultatul exercitiului in care au fost angajate fara a se cauta o legatura cu produsul obtinut si vandut. In principiu, cheltuielile generale de administratie, cheltuielile de desfacere, cheltuielile financiare si cele exceptionale sunt costuri ale perioadei si  in  consecinta nu se  includ in costul produselor,  reflectandu-se direct in rezultatul exercitiului care le-a angajat.

In raport de constructia cheltuielilor la formarea valorii produsului, se disting:

Costuri eficiente, sunt acele cheltuieli care in calitatea lor de efort consumat dau valoare unui produs si in consecinta formeaza costul produsului.

Costuri neeficiente, reprezinta cheltuieli – pierderi determinate de esecurile tehnice sau de neutilizare integrala a patrimoniului activitatii consumatoare de resurse si producatoare de rezultate. Desi, apriori, au fost considerate costuri de productie, ulterior devin costuri ale perioadei fiind decontate asupra rezultatului perioadei de referinta. Se precizeaza ca prin marimea lor costurile de subactivitate apar ca o disproportie intre costul calculat si valoarea bunului obtinut.

Literatura de specialitate, indeosebi cea franceza, consemneaza si o impartire a costurilor prin prisma procesului decizional in:

Costuri pertinente, sunt acele costuri viitoare, evaluate, folosite in alternative de decizii si asupra carora se poate actiona in raport cu un plan retinut de conducere.

Costuri indiferente, sunt acele costuri istorice (trecute), asupra carora nu se mai poate actiona pentru sustinerea unor decizii viitoare. Deci aceste costuri au fost deja sacrificate “intr-o activitate” desfasurata consumatoare de resurse.

Dar, totusi, distinctia dintre cele doua costuri nu trebuie absolutizata, o informatie este relevanta atat prin valoarea…

Etichete:costul perioadei, costul produsului, costuri eficiente, costuri indiferente, costuri neeficiente, costuri pertinente

Mic.ro prima franciza romaneasca

21 Oct 2010

Dupa cum relateaza Ziarul Financiar, reteaua Mic.ro, a omului de afaceri Dinu Patriciu, este prima franciza romaneasca din retail-ul alimentar, piata pe care si retelele SPAR din Olanda si R-Kiosk din Norvegia incearca sa se extinda printr-un sistem similar de asociere cu antreprenori locali.

“Reprezentantii Mic.ro spun ca pana acum au strans aplicatii de la 140 de oameni interesati sa intre in retea ca parteneri”, relateaza Ziarul Financiar. Retailerul Mic.ro ar putea ajunge la aproape un miliard de euro in urmatorii ani, cu 3.000 de unitati, ceea ce reprezinta o medie anuala de vanzari de 300.000 – 400.000 euro, potrivit estimarilor facute de Ziarul Financiar.

“Vrem sa ajungem in 2.000 – 3.000 de spatii, iar toate magazinele vor fi in parteneriat. Nu vrem sa inchidem buticurile, ci sa facem parteneriate cu ele. Aceasta a fost ideea inca de la inceput, de a atrage in retea oameni foarte bine implantati in comertul de cartier”, a declarat Dan Ionescu, dezvoltatorul retelei Mic.ro.

Intrarea in sistemul de franciza Mic.ro este conditionata de, depunerea unei garantii in valoare de 7.000 euro, care va fi returnata in momentul in care partenerii vor iesi din afacere. La o retea de 3.000 de spatii, sumele depuse de asociati ca si garantii pentru magazine si stocuri de marfa vor ajunge la 21 milioane de euro, bani care ar putea acoperi o parte din investitie.

“Fiecare asociat ar putea castiga o suma direct proportionala cu vanzarile pe care le realizeaza magazinul sau, intre 10 si 20% din rulaje. Reteaua ar putea finaliza in acest an o investitie de ordinul milioanelor de euro intr-un depozit central din care vor fi aprovizionate zilnic toate magazinele.

Patriciu merge pe strategia extinderii prin franciza doar la Mic.Ro, iar primele parteneriate cu investi­torii interesati sa intre in sistem ar putea fi semnate in aceasta…

Etichete:Dinu Patriciu, franciza Mic.ro, Mic.ro prima franciza romaneasca

Francul elvetian, tot mai greu

7 Oct 2010

Sfarsitul lunii august le-a adus imprumutatilor in franci elvetieni o veste foarte proasta. Moneda a ajuns sa valoreze 3,35 lei, fata de vara anului 2007, cand era doar 1,9 lei. Un calcul simplu ne spune ca o persoana care a luat atunci un credit ipotecar de 40.000 franci are de rambursat acum 64.000 franci.

Procentual, aprecierea este de 60%. Vestea buna pentru sistemul bancar romanesc consta in faptul ca, din totalul creditelor acordate, doar 5% sunt in franci elvetieni, conform datelor BNR. In cifre absolute, numarul persoanelor care au optat pentru aceasta moneda este de 150.000. Asta in ciuda euforiei pe care moneda elvetiana a creat-o la mijlocul anilor 2000, cand dobanzile foarte atractive i-au determinat pe multi romani sa contracteze un credit in aceasta moneda.

Paradoxal, intarirea francului – proces care ar putea continua, de altfel, in urmatorul deceniu – nu este un motiv de amaraciune doar pentru romanii care au contractat credite in aceasta moneda, ci si elvetienii au de suferit, pentru ca un franc puternic face ca bunurile lor sa fie mai scumpe pentru zona euro (Germania isi poate permite sa absoarba aceasta apreciere, dar din pacate nu este cazul si altor state).

Un franc mai putenic poate aduce cu sine, scaderea vanzarilor si a profiturilor companiilor, pe de o parte, si cresterea somajului, pe de alta parte. Motiv pentru care Banca Centrala a facut, inca de anul trecut, interventii repetate pe piata financiara, pentru a tempera aceasta crestere.

Pana la urma, singurii castigatori din aceasta poveste sunt speculatorii de pe piata valutara, care se refugiaza in moneda tarii care si-a facut din sanatatea sistemului bancar un brand national.

Sursa: Revista Forbes Romania nr. 40/2010

Etichete:brand national, efectele intaririi francului elvetian, Francul elvetian, sanatatea sistemului bancar

Majorarea TVA-ului s-a dovedit a fi inutila

7 Oct 2010

Disperarea care i-a cuprins pe guvernanti, in dorinta de a aduce mai multi bani la bugetul de stat, pare sa nu fi avut efectul scontat. In luna iunie, fostul ministru al finantelor, Sebastian Vladescu, estima ca majorarea TVA de la 19% la 24% ar putea aduce pana la sfarsitul anului incasari suplimentare la bugetul de stat de 3.5 – 4 miliarde lei.

Estimarile nerealiste de atunci, sunt acum imposibil de atins, in conditiile in care, in ultimele doua luni, veniturile din TVA au urcat cu doar 400 milioane lei. De la 3.2 miliarde lei in iunie, incasarile din TVA au crescut in luna august la 3.6 miliarde lei. “Este evident ca s-au incasat mai multi bani din TVA”, spune Matei Paun, managing partner la firma de consultanta pentru fuziuni si achizitii BAC Investment.

Insa, surplusul genarat de cresterea TVA a fost inghitit de diminuarea veniturilor din alte taxe si impozite. De exemplu, incasarile provenite din impozitul pe venit si salarii au fost in luna august de 1.33 miliarde lei, cu peste 15% mai mici decat in luna iunie. Reducerile salariale din sectorul bugetar si-au lasat amprenta in nivelul celorlalte venituri bugetare. Iar asta se vede cel mai bine in cifre. In luna august, Fiscul a incasat din taxe si impozite 11.11 miliarde lei, cu peste 114 milioane lei mai putin decat in luna iunie, cand inca nu se majorase TVA-ul. Vazuta initial ca o solutie de crestere a veniturilor la buget, masura a avut efect de bumerang asupra consumului populatiei.

“Suprapusa peste reducerea veniturilor din sectorul bugetar, aceasta a influentat negativ, vanzarile companiilor si, automat, incasarile de TVA”, explica Lucian Anghel, economistul-sef al Bancii Comerciale Romane (BCR).

Tocmai de aceea, ideal era ca statul sa se uite mai intai la cheltuieli si abia apoi la venituri. “In ultimii ani, s-a…

Etichete:bugetul de stat, consumul populatiei, impozitul pe venit si salarii, majorarea TVA de la 19% la 24%, majorarea TVA-ului, veniturile din TVA

Cum se calculeaza PIB-ul?

22 Sep 2010

Produsul intern brut (PIB) este un indicator macroeconomic care reflecta suma valorii de piata a tuturor marfurilor si serviciilor destinate consumului final, produse in toate ramurile economiei, in interiorul unei tari in decurs de un an. Acesta se poate calcula si la nivelul unei regiuni sau localitati.

Metode de calcul a PIB-ului:

1. Metoda calculului originar – PIB-ul se calculeaza scazand valoarea materialelor folosite in productie din valoarea productiei brute. Adaugand acestui calcul taxele de import si cele de productie si scazand subventiile se obtine Produsul Intern Brut.

2. Metoda calcularii PIB-ului in functie de intrebuintare – PIB-ul este suma cheltuielilor pentru consum a gospodariilor private si a organizatiilor private non-profit, a cheltuielilor brute pentru investitii, a cheltuielilor statului, a investitiilor in scopul depozitarii, a castigurilor din export, din care se scad cheltuielile pentru importuri.

PIB = Consum + Investitii + Exporturi – Importuri

Economistii (pornind de la Keynes) au impartit termenul de consum general in doua parti: consumul privat si cheltuielile sectorului public.

Consumul privat este o preocupare centrala a economiei bunastarii. Investitiile private si subdiviziunile comerciale ale economiei sunt directionate ultimativ inspre cresterea pe termen lung a consumului privat.

Consumul sectorului public poate fi considerat exogen, spre deosebire de consumul privat care este endogen, astfel, diferite niveluri ale consumului sectorului public pot fi considerate ca facand parte din amplul domeniu al macroeconomei.

Tinand cont de aceste aspecte, PIB-ul poate fi calculat astfel:

PIB = Consum privat + Consumul statului + Investitii + Exporturi nete – Importuri = Exporturi – Importuri

Componentele PIB:

Consumul privat – este cea mai mare componenta a PIB, reprezentand cheltuielile gospodariilor in economie. Aceste cheltuieli pot fi clasificate in: bunuri durabile, bunuri perisabile si servicii, de exemplu hrana,…

Etichete:consumul final, consumul privat, consumul sectorului public, exporturi, importuri, indicator macroeconomic, investitii, metoda calculului originar

Ce este de fapt, somajul?

22 Sep 2010

Somajul este termenul folosit in cazul lipsei locurilor de munca pentru fortele apte si calificate corespunzator pentru munca. Acest fenomen este caracterizat prin faptul ca o parte din populatie este in cautarea unui loc de munca. Cand aceasta situatie ia proportii apar probleme economice serioase in cadrul regiunii sau statului respectiv, prin cresterea cheltuielilor sociale de intretinere a somerilor.

Specialistii in acest domeniu, considera ca exista doua tipuri de somaj:

  • somajul voluntar: este acel tip de somaj care descrie situatia in care oameni apti de munca nu doresc sa lucreze deoarece, acestia detin suficiente resurse materiale;
  • somajul involuntar: descrie situatia in care oameni apti de munca doresc sa se angajeze, dar nu gasesc locuri de munca disponibile. Acest tip de somaj este cel care ridica probleme sociale, fiind singura forma acceptata pentru plata indemnizatiei de somaj.

Somajul involuntar reprezinta un efect secundar negativ al legislatiei muncii, care creeaza bariere la intrarea pe piata muncii a cererii de forta de munca, ce are drept consecinta aparitia unui excedent de oferta de forta de munca (somajul involuntar).

Bariere care impiedica intalnirea dintre cerere si oferta pe piata muncii:

Salariul minim impus reprezinta o limita inferioara a salariului impusa prin legislatie. Impiedica intrarea pe piata a locurilor de munca pentru oamenii care sunt dispusi sa lucreze sub aceasta limita, obligandu-i sa ramana someri. Cresterea salariului real minim impus peste cel mai mic pret al ofertei, are ca efect cresterea somajului.

Limitarea numarului de angajatori. Cu cateva exceptii, legislatia muncii nu permite persoanelor fizice sa devina angajatori, fiind o bariera pe piata muncii prin faptul ca sunt blocate o multitudine de locuri de munca, ce ar fi intrat in competitie directa cu cele oferite de societatile comerciale, cu efecte pozitive asupra somerilor si salariatilor.

Obligativitatea contributiilor la asigurarile sociale. Accesul pe piata…

Etichete:ce este somajul, somajul voluntar

Politica economica

2 Aug 2010

Politica economica se refera la actiunile pe care guvernul le ia pentru a schimba economia unui oras, unui stat sau a unei natiuni. Este de obicei compusa din numeroase masuri, prin care guvernul urmareste sa influenteze economia. Exista 3 masuri obisnuite prin care guvernul incearca sa influenteze economia: bugetul – cunoscuta ca masura de alocare, masura de stabilizare si masura de distributie. Chiar daca cele 3 masuri sunt intotdeauna luate prin colaborare, influenta lor se poate schimba de la un guvern la altul, de la un secol la altul.

Masura de alocare se refera la cat anume din bugetul de stat va fi alocat pentru realizarea unor anumite proiecte. De exemplu, guvernul ar putea decide, ca o masura de politica economica, sa investeasca mai multi bani in dezvoltarea armatei sau a sanatatii. Alocand fonduri spicuite din taxe permite deasemenea guvernului sa creeze locuri noi de munca sau locuri publice. Un guvern nu trebuie neaparat sa cheltuie mai multi bani ca masura de alocare, poate de exemplu, sa creasca salarul minim pe economie.

Guvernul poate sa foloseasca masura de stabilizare pentru a stabiliza economia statului prin controlul ratelor dobanzilor si a inflatiei, si prin cresterea ocuparii fortei de munca la maxim. Cand bugetul este deficitar, guvernul trebuie sa stabilizeze economia, acest lucru realizandu-se de obicei prin control monetar. Guvernul poate sa reduca ratele dobanzilor in incercarea de a pastra rata ocuparii fortei de munca si salarul minim pe economie la un nivel ridicat, pentru ca de regula cand dobanzile sunt ridicate, economia merge prost, somajul este in crestere si salarul minim pe economie devine o povara.

Masura de distributie a unei politici economice de stat se refera la nivelurile diferite de impozitare si povara economica pe care fiecare nivel economic trebuie sa o suporte. Cresterea saraciei si impozitarea profitului, de exemplu,…

Etichete:buget deficitar, economia, guvern, Politica economica

Politica economica pentru oameni

2 Aug 2010

In ultimii 20 de ani, a crescut interesul in cercetarea de varf a asa numitului ”comportamentul economic”. In comportamentul economic, creaturile de genul robot specifice teoriilor economice sunt inlocuite cu fiinte umane.

In analiza economica standard a pietei ipotecare, ipoteza care functioneaza este ca cei care se imprumuta sunt capabili sa isi aleaga o ipoteca care se potriveste cel mai bine cu circumstantele financiare ale lor.

Aceasta presupunere poate ca era rezonabila pe vremuri cand aproape orice ipoteca avea o rata fixa pe 30 de ani.

Pe piata ipotecara de azi, cu rate variabile, penalitati de plata si multe altele, chiar si economistii intampina probleme in stabilirea ipotecii potrivite. Nu ajuta nici faptul ca exista pe piata cativa brokeri insistenti care sunt platiti in functie de profitabilitatea imprumutului.

Multi datornici care au acum probleme au facut alegeri gresite si s-au imprumutat mai mult decat isi permit. Alti datori au fost doar speculativi si au sperat ca preturile caselor sa creasca in continuare. Politicile economice menite sa ii ajute pe cei care au probleme ar trebui sa fie targetate catre prima categorie, nu catre a doua.

Din punctul de vedere al comportantului economic, doua politici economice se potrivesc acestei duble sustineri. In primul rand, ar trebui sa se ofere ajutor acelor proprietari care au fost pacaliti sa isi ia imprumuturi proaste. S-a propus mai multe astfel de solutii in Congresul American, in care guvernul ar oferi garantii firmelor de imprumuti celor care ar fi de acord sa rescrie imprumuturile cu probleme.

Criticii unui astfel de plan sustin ca multi ar profita de aceasta solutie pentru a scapa de ipotecile care si le-au facut cu buna stiinta. Dar daca programul se limiteaza doar la proprietarii de case, efectul advers ar fi limitat. Stabilizarea pietei imobiliare este un obiectiv legitim al…

Etichete:analiza economica, brokeri, economia, Firme, imprumut, piata ipotecara, politica, Politica economica

Istoria economiei politice

2 Aug 2010

Economia politica era initial stiinta care studia productia, vanzarea si cumpararea, si relatiile lor cu legislatia, vamile si guvernul. La sfarsitul secolului nouasprezece, termenul de “economie politica” a fost inlocuit cu termenul general de “economie” si era folosit in special de cei care doreaua sa defineasca economia mai degraba folosind bazele matematice, decat relatiile structurale dintre productie si consum. Astazi, termenul se refera la o abordare interdisciplinara care se refera la metodele economice folosite in teoriile politice sau viceversa, fiind studiata ca o disciplina in unele colegii si universitati.

Economia politica este un subiect vechi de cercetare intelectuala, dar o disciplina relativ noua. Analiza economiei politice, definita ca relatia dintre stat si piata, atat in termeni practici cat si ca o filosofie morala, a fost descoperita inca din timpul filozofilor greci ca Platon si Aristotel. Aceasta stiinta s-a dezvoltat intre secolele 16 si 18 in cadrul scolii mercanteliste, care promova o implicare puternica a statului in economie. Cartile economistului scotian Sir James Steward (a cui “Introducere in principiile economiei politice” din anul 1767 este considerata prima carte sistematica in engleza despre economie) si politicile lui Jean Baptiste Colbert, au rezumat mercantilismul in teorie, respectiv in practica.

Economia politica a devenit o disciplina de sine statatoare la mijlocul secolului al 18-lea, ca o reactie la mercantilism, cand filosofii scotieni Adam Smith si David Hume, precum si economistul francez Fracois Quesnay au inceput sa abordeze aceasta stinta in termeni sistematici. Au luat aboradrea seculara, refuzand se explice distributia bogatiei si a puterii ca fiind vointa lui Dumnezeu si au apelat la factori politici, economici, tehnologici, naturali si sociali si interactiunea complexa dintre aceastea. Intradevar, lucrarea lui Adama Smith “Avutia natiunilor, cercetarea asupra naturii si cauzele ei” care este considerata prima lucrarea despre economia politica, combina in titlu scopul initial al economiei politice…

Etichete:Economia Politica, guvernul, Legislatie, productie si consum, vanzarea si cumpararea

Economia si economia politica

2 Aug 2010

Relatia dintre economia politica si disciplina contemporana, economia, este in mod particular interesanta, in principiu datorita faptului ca ambele discipline sustin ca ar fi descendentii ideilor lui Smith, Hume si John Stuard Mill. Intrucat economia politica, care isi are radacinile in filosofia morala, a fost inca de la inceput in special un domeniu normativ de studiu, economia a cautat sa fie obiectiva. Intradevar, sub influenta lui Marshall, economistii s-au straduit sa faca disciplina lor ca fizica lui Isaac Newton: formala, precisa, eleganta si ca o fundatie a unei interprinderi intelectuale largi. O data cu publicarea lucrarii lui Paul Samuelson “Fundamentele Analizei Economice”, prin introducerea uneltelor matematice in studierea economiei, distinctia dintre cele doua disciplina a fost completa.

Diferenta dintre economie si economia politica poate fi ilustrata prin diferitele abordari ale problemelor legate de comertul international. De exemplu, analiza economica a tarifului, se focuseaza pe impactul pe care tariful il are asupra folosirii eficiente a resurselor limitate in anumite conditii ale pietei, inclusiv competitia perfecta (cativa furnizori mici), monopol (un singur furnizor), monopson (un singur cumparator) si oligopol (putini furnizori). Un alt punct de vedere se refera la efectul direct al tarifului in ceea ce priveste alegerile economice si pietele conexe. O astfel de metodologie este in general matematica si se bazeaza pe supozitia : comportamentul unui actor economic este rational si urmareste maximizarea beneficiilor sale.

In contrast cu analiza economica pura a politicilor tarifare, analiza economica politica urmareste presiunea si interesele sociale, politice si economice care afecteaza politicile tarifare si cum aceste presiuni influenteaza procesul politic, luand in considerare o gama larga de prioritati sociale, conditiile negocierilor internationale, strategiile de dezvoltare si perspectivele filozofice. In particular, analiza economiei politice poate lua in calcul politicile tarifele ca strategie de influentare a cresterii economice nationale. Chiar daca economia politica este saraca in…

Etichete:analiza economica, economia, Economia Politica

Cum iti controlezi bugetul personal

2 Aug 2010

Ne doare auzind in fiecare zi cum statul roman cheltuie bani de la buget, cum nu sunt bani la buget, bugetul nu a fost corect administrat, am depasit bugetul, etcetera, etcetera.

Cum ramane insa cu bugetul nostru personal? Avem aceleasi limitari sau am gasit solutii de a-l tine in frau? Stim pe ce ne cheltuim banii? Ce ne inghite suma cea mai mare din bugetul lunar?

Firmele folosesc softuri si programe pentru a tine o astfel de evidenta, iar din cand in cand intocmesc analize pentru a vedea unde se pot face eficientizari, economii sau pur si simplu ce investitii nu merita.

Cu banutii lunari ai unei persoane fizice nu e chiar atat de complicat. O foaie si un pix sunt suficiente, iar daca vrem sa fim total organizati, Excelul este cel mai eficient instrument pe care il avem la dispozitie.

Sa vedem ce tebuie sa facem pas cu pas:

1. Construiti doua categorii intr-o pagina Excel: Venituri lunare si Cheltuieli lunare. Cea de venituri impartiti-o la randul ei in: salariu, bonuri de masa, prime, alte venituri (datorii de incasat, cadou de la parinti, etc.)

Categoria de cheltuieli impartiti-o in functie de marile categorii de cheltuieli pe care le aveti lunar:

Chirie, intretinere (tot ce este necesar de achitat la un apartament), telefon mobil, masina, mancare, haine, datorii de achitat, mofturi (va ajuta daca faceti aceasta categorie separate de cele de mai sus si fiind sincer cu dumneavoastra, includeti acele cheltuieli fie ele de mancare sau haine, dar care au fost facute dintr-un simplu moft), produse de intretinere/sanatate, produse necesare in casa, economii

2. La fiecare inceput de luna, faceti o previzionare a bugetului, atat cel de venituri cat si cel de cheltuieli. Incercati sa divideti veniturile in asa fel incat sa se incadreze in categoriile de cheltuieli

3.…

Etichete:bani, buget, cheltuieli, Firme, venituri

Cinci tipuri de buget

2 Aug 2010

Bugetul, ca un instrument de anticipare financiara a activitatilor companiei, face diferenta intre o firma condusa sub insemnul controlului si al stabilitatii si o alta care este luata prin surprindere de neprevazut si ca atare, la mila contextului economic si a norocului. Cum insa norocul si-l face omul cu mana lui, de multe ori acesta se numeste buget. Sa vedem cateva tipuri de buget cu care ne putem intalni in activitatea economica:

Buget de vanzari

Reprezinta o estimare a viitoarelor vanzari si este foarte folositor pentru setarea obiectivelor echipei si firmei.

Bugetul de productie

Acest tip de buget se refera la o estimare a numarului de unitati ce trebuie sa fie fabricate pentru a se atinge obiectivul firmei. Include de asemenea o estimare a variatelor costuri implicate in productia efectiva, fara a exclude forta de munca si materialele.

Bugetul financiar

Este o proiectie a veniturilor si cheltuielilor pentru o perioada limitata de timp . De obicei aceasta perioada se refera la viitorul apropiat. Un beneficiu mare pe care il aduce acest tip de bugetare este determinarea perioadei in care veniturile vor intra si daca vor fi suficiente pentru acoperirea cheltuielilor.

Bugetul de Marketing

Cu bugetul de marketing estimam fondurile necesare pentru creatie, promovare si relatii publice.

Bugetul pe proiect

Previzionarea se refera la costurile asociate cu un anume proiect al companiei. Aceste costuri includ forta de munca, materialele si alte chetuieli. Deseori acest tip de buget este desfasurat in responsabilitati specifice, cu bugete alocate separat.

Etichete:buget, bugetul, cheltuieli, costuri, firma, venituri

Ce luam in considerare la costul de productie

2 Aug 2010

In productie ne apar doua feluri de costuri diferite, foarte usor de delimitat la prima vedere:

1. Costuri directe. Acestea se refera la materilul efectiv necesar pentru producerea unui bun: caramida, tabla, etc. dar si costurile directe cu forta de munca (numarul de ore).

2. Costuri indirecte, care trebuie si ele incluse in costul final al unui produs. Acestea se refera la cheltuieli de genul celor cu salariile segmentului de management, chirie, s.a.

Dupa ce costurile directe si indirecte au fost nu numai stabilite, dar si evaluate, pe baza lor se vor lua decizii importante precum:

• Care sa fie pretul final pentru fiecare produs?
• Caror produse sa le fie extinsa productia si caror sa le fie scazuta?
• Cum sa scazi costurile de productie?

De ce consideram insa costurile atat de importante?

Dincolo de raspunsul evident, gasim si multe altele mai subtile, dar esentiale in dezvoltarea cu succes a afacerii.

In primul rand costul ne spune ce putem produce profitabil si ce reprezinta o pierdere din punct de vedere financiar, identificand astfel ariile cheie de unde se poate elimina elementele neproductive.
Dupa cum spuneam insa, mai sunt multe aspecte pe care o analiza atenta a costurilor ni le releva:

• Devine posibila observatia costului unui produs raportat la costurile totale ale organizatiei.
• Se pot identifica acele costuri mult prea mari sau inutile si apoi eficientiza.
• Se pot face comparatii de costuri intre diferite actvitati si alege varianta cea mai buna.

Etichete:Afaceri, cheltuieli, costul, Costuri directe, Costuri indirecte, costurile de productie, pretul

Cum reduc costurile eficient?

2 Aug 2010

Dupa o perioada in care Romania s-a rasfatat achizitionand cele mai noi tehnologii, lucrand cu cele mai renumite branduri, risipind in stanga si in dreapta pentru a-si face partenerii de afaceri sau anagajatii multumiti, o alta expresie devine la moda in vara anului 2010: reducerea costurilor!
Din pacate, in necunostinta de cauza, majoritatea firmelor recurg la reducerea de personal ca strategie de eficientizare a costurilor. Aceasta ar trebui sa fie insa ultima solutie, iar motivele sunt numeroase: pe termen lung, fluctuatiile mici de angajati iti vor mentine nivelul de performanta si ajuta la economii substantiale pe care nici nu le intuiesti la prima vedere. Cand afacerea va incepe din nou sa creasca, vei avea nevoie in primul rand de oameni! In plus, moralul celor care raman va fi extrem de scazut. Prin urmare, ia in considerare urmatoarele variante inainte de a recurge la aceasta ultima alternativa pentru eficientizarea costurilor:

1. Imparte costurile cu ceilalti

Nu numai la nivel international, dar chiar si presedintele Romaniei sau anumiti ministri au aplicat oarecum aceasta strategie prin renuntarea la anumite beneficii salariale. Care a fost motivatia din spatele celei declarate, este un subiect de discutat intr-un alt articol.

Cert este ca reprezinta o strategie de a motiva si pe ceilalti sa se alature reducerilor de costuri.

Un caz foarte interesant insa, al unui spital din America, a dus aceasta idee mai departe.

Paul Levy, CEO-ul unui spital din Boston, s-a vazut pus in situatia de a reduce cheltuielile cu 20 de milioane de dolari. Asta ar fi insemnat concedierea a 600 din cei 6500 de angajati ai spitalului, o solutie pe care nu si-o dorea. De aceea, a invocat intr-o sedinta toti angajatii, le-a explicat situatia si le-a cerut sa il ajute cu solutii alternative. A deschis si un chat room pentru ca…

Etichete:angajati, costuri, eficientizare, eficientizarea costurilor, firma, partenerii de afaceri, reducere cheltuieli, reducere costuri

Decalogul incepatorului in managementul organizational

1 Aug 2010

Decat sa stai sa te gandesti cu emotie la inceputul carierei de manager, sa iti faci planuri despre ce poate sa mearga bine sau rau, mai bine incearca ceva constructiv. Din sfaturile mai multor patiti ai managementului organizational, am facut o lista care poate sa iti serveasca drept decalog la inceput de drum. Asta daca ai ambitii sa devii dincolo de sef, un leader.

1. Daca in mod normal porti ochelari, in prima zi ca manager lasa-i acasa. Asta pentru ca doresti ca ceilalti angajati sa poata observa cearcanele de sub ochii tai, iar tu sa nu observi mormanul de treaba care te asteapta.
Am glumit Citeste mai departe. Celelalte sfaturi de management organizational sunt chiar serioase.

2. Nu exista corect si gresit in management. Ceea ce functioneaza pentru un manager, nu functioneaza pentru un altul. Prin urmare, incearca sa te cunosti pe tine, sa cunosti organizatia si ia decizii ca atare. Curaj in fiecare din ele!

3. Nu infrunta pe NIMENI dintre cei cu care lucrezi in fata altor angajati. Ia-i deoparte si explica-le care este situatia cu care nu esti de acord si ce astepti tu sa se intample in viitor, in cazul unor situatii de genul. Uneori o discutie intr-un cadru mai neoficial poate fi mult mai productiva. De ce? Raportul sef-subordonat poate duce la un raport echivalent psihologic cu cel de parinte-copil. Daca vrei ca discutia sa fie purtata de la egal la egal si asumata cu responsabilitate de ambele parti, e bine sa existe o detasare de mediul care poate strica acest echilibru.

4. Incearca sa nu cazi in capcana in care spui oamenilor ce sa faca. Este o greseala de management pe care o poti face foarte usor. Intreaba-i pe ei ce este de facut. Rezultatele vor fi peste asteptari, iar oamenii vor…

Etichete:angajati, Management, management organizational, manager

Management organizational – fereastra Johari

1 Aug 2010

Pe o foaie de hartie sau intr-un carnetel iti poti asterne ordonat si caligrafic calitatile, defectele, activitatile si aptitudinile, absolut tot ce stii despre tine. Dar parca lipseste ceva. De aceea solutia cea mai buna este sa discuti cu unul sau mai multi prieteni si sa afli parerea lor, sa- i intrebi ce cred ei despre tine. Poti folosi, pentru o mai buna intelegere a relatiilor interpersonale, un model foarte cunoascut in managementul organizational, fereastra lui Johari. Aceasta spune ca viata unei persoane este impartita in 4 patrate si anume: partea publica cunoscuta de toti, partea cunoscuta celorlalti dar nu si tie, partea intima, personala si partea necunsocuta tie si celorlalti.
Cele patru patrate reprezinta patru fatete ale noastre, patru moduri in care suntem perceputi.

1.Ceea ce tu stii despre tine dar si ceilalti stiu sau partea publica

Primul patrat, patratul deschis sau arena – se refera la aspectele pe care atat tu cat si prietenii tai le stiu despre tine, reprezinta partea optima atat in situatia de recrutare, cat si in situatiile cotidiene, de interactiune sociala. Este situatia in care esti constient, cunosti lucrurile despre tine. La fel si ceilalti le cunoasc, stiu si au acces la gandurile, sentimentele, emotiile, comportamentele tale, este o situatie de transparenta totala. Este situatia in care te prezinti cu sinceritate, neavand nimic de ascuns, esti autentic.
Arena este benefica pentru comunicare si lucru in echipa. Te ajuta sa impartasesti cat mai multe informatii relevante pentru grup si sa asculti activ informatiile celorlalti.
Desigur, nu este recomandat sa ai o arena larga cu toata lumea. De exemplu, intr-o relatie cu cineva pe care l-ai cunoscut de curand, o cantitate prea mare de informatii impartasite poate bloca relatia.

2. Ceea ce tu nu stii despre tine, iar ceilalti stiu sau partea inconstienta…

Etichete:informatii confidentiale, lider bun, Management, management orgazinational, manager

Management in recesiune

1 Aug 2010

Din multe puncte de vedere, a conduce in recesiune este acelasi lucru cu a conduce in orice alta perioada. Managerul trebuie sa isi seteze cateva obiective, sa le comunice echipei si sa motiveze pe toata lumea pentru atingerea acelor obiective.
Vom prezenta cum aceste arii difera in timpul unei recesiuni – si in ce masura raman la fel. Vom avea in vedere de asemenea anumite aspecte ale managementului care devin mai importante pe timp de recesiune: finantele, curajul si clientii.
Obiective
In timpul unei recesiuni, stabilirea de obiective e si mai importanta decat in timpuri normale, deoarece se schimba mult mai repede. Dar trebuie avut grija ca adjustarea acestor obiective cand se schimba circumstantele, sa raspunda unei schimbari reale si nu doar sa jonglam de la un obiectiv la altul.
Comunicarea
In recesiune, comunicarea clara si exacta este mult mai critica decat in mod normal. In timpuri stresante apar multe frici si angajatii s-ar putea sa fie mai neatenti decat de obicei. Trebuie sa avem grija unei comunicari frecvente, clare si cat mai precisa, fie ea scrisa sau orala. Trebuie sa ramanem pozitivi, dar in acelasi timp trebuie sa ramanem si realisti.
Motivarea
Am fi tentati sa credem ca angajatii sunt destul de motivati sa munceasca din greu doar pentru a-si pastra locul de munca. Si acest lucru este adevarat. Insa, trebuie sa avem grija ca ei sa fie motivati sa lucreze corect si sa nu fie motivati doar de frica de a ramane someri.
Curajul
In astfel de momente trebuie sa fim puternici. E dificil sa ramanem curajosi cand in fiecare zi stirile anunta vremuri din ce in ce mai grele, dar e necesar. Nu doar pentru binele tau si al afacerii, cat si pentru angajatii tai. Vor fi momente in…

Etichete:Afaceri, angajati, clienti, finante, Management, managerul, recesiune

Sa cunoastem mai bine francizele

1 Aug 2010

Istoria francizei dateaza din 1850, cand in New South Wales a fost folosit acest tip de contract in domeniu hotelier. In SUA s-a folosit pentru prima data contractul de franciza in domeniul telecomunicatiilor, de catre managementul organizatiei Western Union. Tot in aceasta tara a existat un contract de franciza intre fabricantii de automobile si dealerii locali.
Franciza este un sistem de comercializare bazat pe o colaborare, intre persoane fizice si juridice, independente din punct de vedere financiar, prin care o persoana, denumita francizor, ii acorda unei alte persoane, denumita beneficiar, dreptul de a exploata sau de a dezvolta o afacere, un produs, o tehnologie sau un serviciu. Pentru a dezvolta un plan de management pe baza unei francize, trebuie facuta plata unei taxe de intrare in sistem, precum si a unor redevente anuale, de regula sub forma unui procent din cifra de afaceri. In comertul international franciza este o strategie manageriala si de business folosita pe scara larga.
Obiectul contractului este format din concesiunea unei marci de fabrica sau de serviciu, impreuna cu asistenta tehnica si toate cunostintele necesare pentru exploatarea acesteia. Francizorul este un comerciant titular al drepturilor asupra unei marci inregistrate. Drepturile trebuie sa fie exercitate pe o durata cel putin egala cu durata contractului de franciza. Francizorul confera dreptul de a exploata ori de a dezvolta o afacere, un produs, o tehnologie sau un serviciu, asigurand beneficiarului o pregatire initiala pentru exploatarea marcii inregistrate, utilizand in scopul francizei personal si mijloace financiare pentru promovarea marcii sale, cercetarii si inovatiei,
Cel mai probabil, ca potential francizat veti dori franciza pentru o singura unitate sau dreptul de a opera un singur magazin la o anumita locatie pentru o anumita perioada de timp
De exemplu, pentru deschiderea unui restaurant, facand doar cateva calcule matematice vom vedea…

Etichete:forum management, franciza, managemnt, plan de management

Structura unei afaceri: planul de management

1 Aug 2010

Atunci cand cineva iti citeste planul de afaceri, trebuie sa isi dea seama din acesta nu doar cine este in echipa de management, dar si modul in care abilitatile echipei manageriale si ale angajatilor vor contribui la rezultatul final.

O modalitate convenabila pentru organizarea propriului plan de management este desfacerea in sectiuni a:

Structura de actionariat

Descrie structura legala a afacerii tale. Daca afacerea ta are un singur detinator, descrierea se poate face intr-o singura propozitie. Daca in schimb actionariatul este detinut de mai multe persoane, este bine sa precizati cine detine si cat din firma.

2. Echipa interna de management

Este o sectiune foarte importanta deoarece prezinta cine va conduce efectiv firma. Asa ca, trece in detaliu aceasta structura, impreuna cu o descriere a abilitatilor persoanelor respective. Ele vor detine responsabilitatea firmei si este foarte bine ca fiecare sarcina sa se modeleze pe capacitatile celui numit in functie.

Cea mai des intalnita structura intr-un plan de afaceri pentru sectiunea manageriala, include: Vanzari si Marketing, Administratie, Productie. Este o structura de management care functioneaza pentru foarte multe firme mici. Daca consideri ca ai nevoie de categorii aditionale, s-ar putea dovedi util un departament de Cercetare si Dezvoltare si unul de Resurse Umane.

3. Resurse externe de management

Este o categorie adesea trecuta cu vederea atunci cand este intocmit un plan de management. Ea trebuie insa privita ca stalpul de sustinere al echipei interne de management sau ca un plan de rezerva pentru aceasta, deoarece adesea poate face diferenta intre succes si esec.

Printre cele mai importante resurse externe pe care ar trebui sa le iei in considerare sunt: Serviciile profesionale si Bordul Consultativ.

4. Resurse umane necesare

Generalitatile la acest capitol sunt o tentatie foarte mare dar nu vor impresiona pe nimeni. Incearca sa fii cat de specific posibil si…

Etichete:Afaceri, angajati, firma, Management, plan de management, plan management, resurse umane

Kaizen – pentru un plan de management performant

1 Aug 2010

Ce intelegem prin cuvantul kaizen? Termenul vine de la: kai care in japoneza inseamna schimbare si zen, filosofia echilibrului, a binelui. Adica un sistem de imbunatatire continua, dar de data aceasta inclus intr-un plan de management. Principiile kaizen pot avea succes in aplicare asupra oricarei tip de firme care isi doreste acest lucru.

Este un stil de management, dar putem spune la fel de bine ca este si o filosofie de viata.

Orientarea catre angajati

Rolul esential intr-o companie il detin angajatii si de aceea aceasta metoda se orienteaza catre acest plan in primul rand.

Ideea generala este ca fiecare sa gaseasca solutii de imbunatatire a procesului de lucru. In procesul de imbunatatire al muncii lor angajatii devin mai constienti de rolul pe care il joaca si implicit vor fi mult mai responsabili, iar disciplina se va face simtita tot mai mult. Accentul se pune deci, pe comunicare, motivare si recompensare.

Avantajele administrative ale folosirii managementului de tip Kaisen

Odata cu implementarea conceptului kaizen, in management sosesc si avantajele cum ar fi:

  • costuri de implementare redusa urmare a folosirii mai bune a resurselor existente
  • nu presupune investitii mari pentru imbunatatirea tehnologiei
  • pentru cursurile de perfectionare a personalului, sumele sunt mult mai mici decat in cazul altor metode;

In Romania avem deja firme de consultanta in domeniu, si chiar un institut Kaizen, cu realizari de succes in implementarea kaizen. Organizatiile in care a fost implementat kaizenul (Grup Romet, Artic Targoviste, Pirelli Romania, etc.) au obtinut rezultate remarcabile in domeniul productivitatii muncii, al reducerii costurilor si cresterii competitivitatii.

Implementarea conceptului kaizen in management nu implica resurse financiare

Implementarea conceptului kaizen in management nu implica resurse financiare ci din contra, o minte deschisa, dorinta de imbunatatire, de schimbare si transformare, de observare…

Etichete:angajati, firma, Management, plan management, profit, resurse financiare

Efectul inflatiei

1 Aug 2010

Inflaţia este rata creşterii nivelului preţurilor pentru bunuri şi servicii .

Într-o economie de piaţă, preţurile bunurilor şi ale serviciilor se pot modifica permanent. Unele preţuri cresc, iar altele scad. Determinând media acestor modificări ale preţurilor, se poate calcula o rată a inflaţiei în ansamblu. Se vorbeste despre inflaţie dacă se înregistrează o creştere în timp a preţurilor pentru bunuri şi servicii.

De fapt, inflaţia înseamnă creşterea preţurilor într-un anumit ritm.
Dacă o persoană are un venit fix în fiecare an, va putea cumpăra, în timp, mai puţine bunuri cu acest venit. Aşadar, cu aceeaşi cantitate de bani se poate cumpăra mai puţin, ceea ce înseamnă că valoarea banilor scade

Se poate masura efectul inflatiei?Si daca da, cum?Ce ne mai permitem intr-o economie in care inflatia incepe sa-si arate coltii?

Sunt tinar… sunt adolescent …

Cu aceeasi suma de bani incep sa-mi permit din ce in ce mai putine lucruri.
Mai putine tricouri, mai putine mp 3 playere, mai putine iesiri la discoteca, cu alte cuvinte mai putine distractii…

Suntem o familie …

Cu aceeasi suma de bani ne este din ce in ce mai greu …
Dupa ce acoperim costurile incalzirii, energiei, telefonului, abonamentutului TV, cosul zilnic de alimente,dupa ce alocam o suma fixa adolescentului nostru incepem sa observam ca avem din ce in ce mai putine posibilitati de a ne permite si alte lucruri.
cu alte cuvinte mai putine distractii…

Sunt pensionar…
Incep cu medicamentele, apoi incalzirea, energia electrica, cablu TV, telefon…
Concluzia:din ce in ce mai putine distractii…

Si uite asa, prin eliminarea distractiilor ducem la scaderea preturilor...

Schimbările cererii şi ale ofertei sunt cunoscute sub denumirea de „generatoare” ale inflaţiei …

Etichete:crestere preturi, efectul inflatiei, inflatie, rată a inflaţiei, scaderea preturilor

Despre inflatie

1 Aug 2010

Inflatia! Ar trebui sa ne preocupe sau nu?

Sunt om simplu, ma afecteaza?

Sunt agent economic. Am probleme?

Inflatia , definita ca unul dintre cele mai grele dezechilibre economico – sociale, ar trebui sa ne procupe pe toti.

Pornind de la macroeconomie, microeconomie si terminind cu omul simplu de la tara, toti suntem afectati pina la urma.

Ce reprezinta de fapt inflatia ?

Inflatia este un fenomen macroeconomic care se manifesta prin cresterea continua si semnificativa a preturilor si o reducere a puterii de cumparare a banilor.

Ar putea oare noile masuri anticriza ale Guvernului sa declanseze acest fenomen in Romania ?

In conditiile in care vor creste in continuare « birurile » s-ar putea ca un numar din ce in ce mai mare de firme sa nu mai faca fata,sa se inchida sau sa creasca preturile.

Oamenii nu vor mai avea bani să cumpere, 25% din firme vor ceda şi şomajul şi preţurile vor creşte.

Cele mai expuse pericolului de a nu mai face fata acestui fenomen sunt in special firmele mici. Inchiderea multor firme mici pot deschide “apetitul” si lacomia de bani a firmelor mari in a creste nejustificat preturile.

De aici si pina la deprecierea leului din cauza unei inflatii mari nu este decit un pas.

Deprecierea leului din cauza unei inflaţii mari este un adevarat pericol.

BNR a fixat pentru acest an o ţintă de inflaţie de 3,5%, cu un interval de variaţie de plus/minus un punct procentual, şi estimează că rata anuală se va situa la 3,7%.

Potrivit datelor Institutului Naţional de Statistică, preţurile de consum au înregistrat în mai o creştere lunară uşoară de 0,15%, iar rata anuală a inflaţiei a urcat de la 4,28% în aprilie la 4,42% la finele lunii mai. In luna iunie, rata inflatiei a crescut cu 0,16 la suta comparativ cu luna…

Etichete:ce reprezinta inflatia, cresterea preturilor, deprecierea leului, Firme, inflatia, putere de cumparare

Ce este macroeconomia?

1 Aug 2010

Auzim mereu in jurul nostru vehiculindu-se expresia „macroeconomie”. Ce semnifica de fapt? De ce in conjunctura zilei de azi intotdeauna expresia „macroeconomie” este legata de explicatiile care ni se dau in ceea ce priveste situatia de „criza” in care ne aflam?

De ce asociem Guvernul Romaniei acestui termen? Dar partidele politice?
Daca luam definitia dupa dex-ul limbii romane aflam ca macroeconomia este o „ramură a științei economiei care studiază relațiile economice la nivelul ansamblului economiei naționale” .
Deci, macroeconomia este un domeniu al stiintelor economice.
Macroeconomia este de fapt statul si rolul pe care acesta il are in intregul context economic.

Spre deosebire de microeconomie, macroeconomia lucrează cu mărimi agregate si cercetează comportamentul economiei în general, cum ar fi:

  • produsul national
  • venitul national
  • investitii totale
  • gradul de ocupare al forţei de muncă
  • rata inflatiei
  • oscilaţiile conjuncturale

Macroeconomia încearcă să găsească explicaţii pentru aceste oscilaţii, să găsească factorii de control relevanţi şi să stabilească dependenţele acestora.
La nivel guvernamental , se incearca modificarea marimilor care sunt semnificative prin modificari ale impozitelor, a dobanzilor sau a cererilor statului in scopuri bine definite, cum ar fi stabilitatea nivelurilor preturilor, cresterea gradului de ocupare a fortei de munca precum si cresterea economica.

Astfel macroeconomia studiază modul in care se comporta economia .
In macroeconomie exista o gama larga de oportunitati si de dificultati cu care se confrunta economia in ansamblu.

Privite la nivel macroeconomic,activităţile economice trec prin stări succesive de:

  • creştere
  • dezvoltare
  • stagnare
  • criza

Pentru o analiza macroeconomica a economiei,economiştii studiază si compara anumiţii indicatori .
In baza acestor indicatori starea macroeconomica curenta a unei naţiuni poate fi destul de complet descrisa de :

  • nivelul si rata creşterii producţiei totale si per persoana
  • gradul de ocupare a forţei de munca:rata şomajului,rata inflaţiei, rata dobânzii

…

Etichete:criza, dezvoltare, dobanzi, Economie, impozite, macroeconomia, Macroeconomie, profit, venit national

Ce se intimpla la nivelul macroeconomiei azi?

1 Aug 2010

Se asteapta publicarea normelor metodologice de aplicare a Ordonantei de urgenta pentru modificarea si completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal si alte masuri financiar-fiscale, elaborate de catre Ministerul Finantelor Publice .
Termenul legal de publicare este depasit…Si ce daca? Doar discutam la nivel de macroeconomie , acolo unde totul este posibil…

Preambulul OUG 58/2010 care suna cam asa: “intrucit nivelul veniturilor bugetare a fost profund afectat de criza economica si financiara,pentru realizarea unui echilibru intre nivelul veniturilor si cel al cheltuielilor, corelat cu obiectivele macroeconomice,datorita necesitatii implimentarii unor masuri de largire a bazei de impozitare, precum si de majorarea unor impozite in domeiul impozitelor directe si in domeniul impozitelor si taxelor locale, avind in vedere necesitatea eliminarii, cit mai urgent posibil, a incompatibilitatii legislatiei nationale privind recuperarea pierderilor realizate prin sediile permanente din strainatate ale persoanelor juridice romane cu dispozitiile art.49 din Tratatul privind functionarea Uniunii Europene, pentru evitarea declansarii procedurii de infringement, tinind seama de faptul ca nepromovarea prezentului act normativ ar avea drept consecinte negative cresterea deficitului bugetar …” Nu lasa loc de interpretari . Nu e nici un dubiu…

Cine s-ar fi gindit oare ca o ordonanta de o asa insemnatate va fi asa de greu de aplicat in practica…
Nimic clar, nimic coerent , obosesti citind-o…Oare citi sunt cei pentru care totul e clar de la prima citire? Oare citi vom fi cei care vom obosi cu punerea ei in aplicare?

Din toata nebunia asta, un lucru este din ce in ce mai clar!Toti cei care ne vor verifica, reconsidera, sanctiona … vor fi bine pregatiti si …ce e cel mai important, vor fi chiar odihniti.

Etichete:cheltuieli, codul fiscal, criza economica, deficitul bugetar, macroeconomia, venituri

Studiu de caz: folosirea mixului de marketing pentru a provoca schimbarea

1 Aug 2010

Studiul de caz se refera la o firma ce are ca principal obiect de activitate curieratul, printre care si livrarea in 24 de ore. Pentru livrarile internationale foloseste retelele de parteneri.

Firma lucreaza pe trei piete:

1.Business-to-Business (B2B) – comenzile sunt deseori repetate.
2.Business-to-Consumer (B2C) – tranzactii singulare de cele mai multe ori.
3.Consumer-to-Consumer (C2C) – ocupa in special sectorul cadourilor aniversare sau a vanzarilor de pe internet.

Un studiu din anul 2007 a atras atentia firmei ca trebuie sa explice mai bine clientilor care sunt serviciile pe care le ofera. Pentru a vedea ce este nevoie sa schimbe, a utilizat mixul de marketing – cei patru P.

Produsul

Firma a analizat intai produsele sale. Cercetarea de marketing a ajutat-o sa decida care produse si servicii ar indeplini cel mai bine asteptarile clientilor. Ei au folosit cercetarea primara (chestionare si interviuri)  pentru a vedea ce cred clientii despre produsele lor. Au descoperit mai multe elemente:

  • Pentru unii clienti, viteza era mai importanta decat pretul.
  • Gama de produse pe care firma o oferea era prea complicata. Clientilor nu le erau prea clare beneficiile pe care le primeau.
  • Clientii isi doreau servicii de calitate. Aceasta includea factori precum: viteza, incredere, serviciu pentru clienti si alt serviciu precum monitorizarea produsului.

Avand aceste date, firma a hotarat sa lanseze o noua linie de servicii care sa se concentreze fie pe pret fie pe viteza livrarii. Fiecare serviciu a primit un nume conform cu ceea ce oferea.

Pretul

Diversi factori afecteaza pretul unui produs. Aceasta include cota de piata, competitia si costurile. Pretul depinde si de perceptia clientului asupra valorii unui serviciu.

Serviciul de curierat rapid costa mai mult, dar in acelasi timp, la un pret mai redus, servicul non-urgent aduce profit reusind sa stranga foarte multi clienti.

Plasamentul

Plasamanetul se…

Etichete:clienti, firma, Marketing, o firma, pretul, produs, produse si servicii, servicii de calitate, Studiu de caz

Utile

  • Afaceri
  • Agricultura
  • Amenajari interioare
  • Dragoste
  • Firma web design Timisoara
  • Francize
  • Idei de afaceri
  • legislatie-romania.ro
  • Magazin produse agricole
  • Marketing
  • Plan de Afaceri
  • Retete culinare
design by
copyright @ e-economie 2010. Toate drepturile rezervate.